Trei ani mai târziu în cadrul Programului de Cooperare Româno - Elveţian pentru reducerea disparităţilor economice şi sociale în Uniunea Europeană Extinsă, Fundaţia pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare, sprijinită de Ministerul Justiţiei şi de VEBO, a obţinut o finanţare în vederea continuării proiectului privind crearea de ateliere pentru munca în folosul comunităţii, pe o perioadă de 45 de luni.

Bugetul alocat proiectului se ridică la 1 294 000 CHF, din care 1.100.000 CHF (85%) reprezintă suma acordata de către Confederaţia Elveţiană şi 194.000 CHF (15%) reprezintă contribuţia României prin Ministerului Justiţiei.

Obiectivele proiectului sunt acelea de a crea noi posibilităţi de executarea a muncii în folosul comunităţii, prin dezvoltarea unei reţele de ateliere, în anumite zone, în care această activitate poate fi executată într-un mediu sigur şi poate fi cu uşurinţă contorizată şi supravegheată.

Justificarea proiectului

În ţările europene munca în folosul comunităţii se execută, în general, în cadrul unor instituţii publice sau de interes public, ori în organizaţii neguvernamentale. Ca urmare a dificultăţilor în obţinerea de plasamente pentru munca în folosul comunităţii, mai multe servicii de probaţiune (de ex.: Elveţia, Marea Britanie) şi-au înfiinţat, uneori împreună cu ONG-uri partenere, propriile ateliere de executare a muncii în folosul comunităţii (aşa numitele workshop-uri). Aceste ateliere pot răspunde nevoilor comunităţii prin desfăşurarea unor activităţi care uneori nu pot fi realizate în bune condiţii în incinta instituţiilor sau în spaţiile publice.

Elveţia se numără printre primele state din Europa care au introdus munca în folosul comunităţii în Codul penal (în 1971, pentru minori), având o experienţă vastă în implementarea şi dezvoltarea unor proiecte cu componentă socială şi de reintegrare a persoanelor condamnate. Fundaţia din Zürich pentru Asistenţa Deţinuţilor şi Liberaţilor Condiţionat (ZSGE) a fost înfiinţată în anul 1855, mai întâi sub forma unei asociaţii; ulterior aceasta a devenit Fundaţie, în 1976, iar primul atelier de muncă în folosul comunităţii din subordinea acesteia funcţionează din anul 1998 şi este administrat de Fundaţia ZSGE, independent de Autoritatea de Justiţie din Zürich, însă sub controlul unui mandat de performanţă.

Organizare

Atelierele din România sunt concepute ca organizare după modelul elveţian şi funcţionează în subordinea Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare.

Atelierul deschis în anul 2009 în municipiul Braşov poate asigura un număr de aproximativ 13 locuri de muncă. Timpul de lucru net pentru fiecare loc de muncă poate atinge un maxim de 7 ore pe zi. Un atelier poate fi deschis până la 220 de zile pe an, ceea ce duce la un număr de 1.540 de ore pe loc de muncă într-un an sau aproximativ 20.000 de ore de muncă în folosul comunităţii pe atelier într-un an. Activitatea prestată este supravegheată de personalul angajat al atelierului, cu pregătire profesională atât în domeniul sociologiei/asistenţei socială cât şi în cel tehnic. De asemenea, persoanele condamnate la o pedeapsă neprivativă de libertate care au obligaţia de a executa muncă în folosul comunităţii în cadrul atelierului sunt supravegheate de consilieri de probaţiune şi pot beneficia de asistenţă şi consiliere.

Cel de-al doilea atelier, dezvoltat în municipiul Bucureşti poate asigura un număr de aproximativ 14 locuri de muncă, in cadrul unei sesiuni de lucru, numărul putându-se ridica la 28 de locuri de muncă pe zi.

FPSC împreună cu Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, sub îndrumarea Direcţiei de Probaţiune din Ministerul Justiţiei, au elaborat un sistem bine structurat de monitorizare a orelor de executare a activităţii neremunerate, precum şi o serie de regulamente de ordine interioară şi proceduri de lucru specifice desfăşurării acestui tip de activitate. Aceste proceduri şi regulamente vor fi utilizate şi în cadrul celorlalte ateliere dezvoltate în cadrul proiectului

Un atelier poate dezasambla aproximativ 200 tone de DEEE pe an. Circuitul deşeurilor electronice este asemănător cu cel utilizat de atelierele de muncă în folosul comunităţii din Elveţia, şi anume:

1. Colectorul preia DEEE de la persoane fizice şi/sau juridice;

2. DEEE colectate sunt dezasamblate de atelierele de muncă în folosul comunităţii;

3. DEEE dezasamblate de ateliere sunt transmise de colector către reciclatori pentru tratare şi valorificare.

Pentru a asigura DEEE-uri ce vor fi dezasamblate în cadrul atelierului a fost necesar stabilirea unui parteneriat cu unul sau mai mulţi reciclatori. În acest sens au fost transmise solicitări către toate firmele de profil care activau în judeţul Braşov respectiv în Bucureşti şi localităţile adiacente. În urma acestui proces, atat la Braşov cât și la București s-au stabilit parteneriate cu S.C. URBAN S.A. și Asociația ECOTIC, companii care dispun de infrastructura de colectare a DEEE astfel încât să asigure necesarul de deşeuri pentru dezasamblarea în cadrul atelierului.

Beneficii

Pentru sistemul de justiţie penală, atelierele asigură supravegherea eficientă a executării acestei obligaţii. Executarea are loc într-un mediu organizat şi special creat cu această destinaţie. Faptul că executarea orelor se realizează în interiorul unui atelier permite evitarea stigmatizării persoanelor condamnate. De asemenea, astfel de ateliere implică mai puţine costuri pentru sistemul de justiţie, în comparaţie cu cele alocate executării unei pedepse în cadrul unui penitenciar.

Dezmembrarea manuală de deşeuri electrice şi electronice reprezintă o nevoie reală a comunităţii, nevoie care este în prezent acoperită insuficient de instituţiile publice si private. Aceasta diminuează semnificativ cantitatea de deşeuri ne-reciclabile care rezultă în mod obişnuit ca urmare a procesului de dezmembrare tehnologică. Este deci calitativ mult mai eficientă din punct de vedere ecologic. De asemenea, este un tip de activitate care nu este preferată de agenţii economici, ca urmare a costurilor ridicate de personal. Ca atare, această activitate nu face concurenţă pe piaţa locurilor de muncă.

Din punctul de vedere al persoanei condamnate şi al reintegrării sale sociale, activităţile întreprinse în atelierele de muncă în folosul comunităţii pot fi realizate de către persoane de orice vârstă şi cu orice pregătire profesională. Dezmembrarea deşeurilor electrice şi electronice nu necesită cunoştinţe tehnice aprofundate şi este relativ sigur de realizat din perspectiva protecţiei muncii. De asemenea, activitatea este suficient de diversă pentru a dezvolta un tip special de gândire – cel al „rezolvării de probleme”.

Nu în ultimul rând, munca în echipă, respectarea unui program şi activitatea lucrativă desfăşurată, plasată în sfera protecţiei mediului, pot conduce atât la creşterea responsabilităţii sociale a persoanelor condamnate, cât şi la constituirea unui model de bună practică pentru întreaga comunitate.

În altă ordine de idei trebuie subliniat faptul că acest proiect a debutat ţinând cont de prevederile legale în materie penală în vigoare, însă iniţiativa dezvoltării şi extinderii acestor ateliere este pe deplin susţinută prin dispoziţiile noului Cod penal în ceea ce priveşte munca în folosul comunităţii. Astfel, prin noile reglementări în materie penală, rolul obligaţiei de a presta muncă în folosul comunităţii este extins în mod semnificativ, astfel încât această obligaţie va putea fi dispusă în legătură cu orice sancţiune neprivativă de libertate dispusă de instanţa de judecată, cu menţiunea că în cazul suspendării pedepsei sub supraveghere, munca în folosul comunităţii va însoţi în mod obligatoriu această sancţiune.